adágiu


adágiu
(dicton) s. n. [-giu pron. -gìu], art. adágiul; pl. adágii, art. adágiile (sil. -gi-i-)

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • adagiu — ADÁGIU, adagii, s.n. (livr.) Maximă, sentinţă, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage. Trimis de ana zecheru, 17.10.2008. Sursa: DEX 98  ADÁGIU s. v. aforism, cugetare, dicton, maximă, sentinţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • maximă — MÁXIMĂ, maxime, s.f. Enunţ formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită etc.; aforism, sentinţă, adagiu. – Din lat. maxima, fr. maxime. Trimis de RACAI, 23.09.2008. Sursa: DEX 98  MÁXIMĂ s. aforism, cugetare, dicton,… …   Dicționar Român

  • aforism — AFORÍSM, aforisme, s.n. Cugetare enunţată într o formă concisă, memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. Trimis de ana zecheru, 24.10.2006. Sursa: DEX 98  AFORÍSM s. v. maximă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • apoftegmă — APOFTÉGMĂ, apoftegme, s.f. (livr.) Maximă, sentinţă formulată de obicei de o personalitate celebră (din antichitate). – Din fr. apophtegme. Trimis de cata, 12.11.2007. Sursa: DEX 98  APOFTÉGMĂ s. v. aforism, cugetare, dicton, maxima, sentinţă.… …   Dicționar Român

  • sentinţă — SENTÍNŢĂ, sentinţe, s.f. 1. Hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunţată în primă instanţă. ♦ Hotărâre a unei comisii de arbitraj. ♦ fig. Stigmatizare, oprobriu, blam. 2. Maximă, aforism, adagiu. ♦ Deviză. – Din fr. sentence, lat. sententia.… …   Dicționar Român

  • Adagio — I (Del lat. adagium, sentencia breve.) ► sustantivo masculino LITERATURA Sentencia tradicional breve que suele encerrar un contenido moral: ■ dice el adagio que la paciencia es la madre de la ciencia. SINÓNIMO refrán II (Del ital. adagio < ad… …   Enciclopedia Universal

  • adage — 1. adage [ adaʒ ] n. m. • 1529; lat. adagium ♦ Maxime pratique ou juridique, ancienne et populaire. « Ce vieil adage reçut une nouvelle confirmation » (Nerval). adage 2. adage [ adaʒ ] n. m. • XIXe; de adagio ♦ Chorégr. Suite de mouvements… …   Encyclopédie Universelle

  • adagio — 1a·dà·gio avv., s.m. 1. avv. AU piano, lentamente: mangiare, parlare adagio; con cura e attenzione, con cautela: scaricare, travasare adagio | come inter. o in frasi interiettive: adagio!, non correre, adagio con quei bicchieri; per invitare a… …   Dizionario italiano